Peșterile își aleg loc să existe după criterii doar de ele știute. Noi am ajuns aici, în sat Peștera, dintr-o întâmplare: nu am găsit în altă parte cazare. ????

Ne-au surprins, într-un carusel de emoții frumoase, natura (o priveliște spectacol, greu de explicat în cuvinte; e nevoie să asculți, să privești, să respiri), vietățile zonei (pâlcuri de oițe grăsuțe, văcuțe melomane care își cântă de dor în talangă, câini prietenoși țopăind a ghizi montani, veverițe agățate la repezeală în brazi) și oamenii. Da, oamenii care te primesc cu ce au mai bun și-ți pun pe tavă.

La pensiunea ”Daneluța” ne-am bucurat de o curățenie exemplară, de mâncare mai ceva decât la mama acasă, de priveliștea minunată din terasă, de trandafiri și mușcate, de focul trosnind în șemineul din casă, de ochii albaștri ai Adelei – gazda noastră, de o conversație caldă. Aici ne-am odihnit cu adevărat sufletul. Vă mulțumim, Daneluța, Adela și Ionuț!

Peșterile își aleg loc să existe după oameni. Oameni care sfințesc locul și îți aduc o bucată din rai, ca să te simți bine. Recomand! ❤️❤️❤️